2018. Un an cât o viață

”Avem două vieți. A doua începe abia când înțelegem că nu avem decât una” – Confucius

Amânăm. Amânăm să facem lucrurile care ne plac cu adevărat, să întâlnim oamenii cu care vrem să stăm, pentru că nu avem timp. Muncim, alergăm bezmetici după bani, carieră, importanță și uităm că nu putem trăi într-un viitor incert și nici într-un trecut care nu poate fi schimbat. Ci doar în prezent!

Un prezent de care fugim rupând pământul spre un viitor incert. Sperăm și așteptăm ”mai mult”, ”mai bine”, ”mai frumos”, fără să ne dăm seama că toate aceste lucruri nu vin din afară. Nu ajunge să vrei, trebuie să faci! Nu ajunge să speri, trebuie să muncești!

Când îți dai seamă că o căzătură sau o banală injecție greșită îți poate opri în mai puțin de 3 minute inima, nu te mai interesează nici ce mașină conduci, nici dacă stai în chirie sau în vilă și nici când ai ultima rată la credit. Vrei doar să trăiești!

Când simți cum îți bubuie inima, îți explodează capul și nu mai poți inspira niciun strop de oxigen, nu te gândești decât la ce ți-ai dorit să faci și n-ai făcut, la ce ți-ai dorit să spui și nu ai spus când trebuia și mai ales la gândul că nu o să o mai poți face niciodată! Te gândești la puținii oameni pe care de obicei îi ignori, pentru care nu ai timp, dar pe care îi iubești cu adevărat!

Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar dacă tot ai citit până aici îți las un exercițiu de gândire: Pe cine ai suna prima dată, cui i-ai spune cât îl iubești, respecți și apreciezi sau de la cine ți-ai cere iertare și lua rămas bun dacă ai ști că vei muri în 10 minute? Fa-o acum! Nu aștepta acel moment care mai devreme sau mai târziu va veni și cel mai probabil nu vei avea acele minute pentru care ai da orice! Dar nu vei mai avea ce da, pentru că banii, puterea, numele sau proprietățile nu te vor putea face un mort fericit. Vei fi un mort și atât!

Ne naștem cu certitudinea că vom muri și cu speranța că vom găsi cumva ”șmecheria de a fenta” acel moment. Singurul lucru pe care îl putem face între aceste două momente este să dăm sens cât mai multor clipe, să ne luăm viața în propriile mâini și să ne asumăm responsabilitatea pentru tot ce ține de noi. Nimeni nu e responsabil pentru împlinirea sau fericirea noastră în afară de noi înșine. La fel cum nimeni în afară de noi nu e vinovat pentru neîmplinirea sau neplăcerea noastră!

Fă-o să conteze și dă-i sens! O primim o singură dată și o pierdem tot o singură dată. Tot ce e între aceste două puncte: numai și numai imaginația, spontaneitatea, bucuria și puterea noastră de a trăi! Aici și acum!

Mă simt bogat pentru că iubesc, că am oameni la care țin și pe alții ca model. Pentru prietenii care arată prietenia dincolo de cuvinte, pentru libertatea de a învinge frica și pentru că mi-am dat seama că am o singură viață!

Mulțumesc Bunului Dumnezeu și celor din jur pentru tot ce am învățat în capitolul care se încheie astăzi. Gânduri bune vă doresc și nu uita: și TU ai o singură viață! #Curaj

 

 

Please follow and like us:

Comments

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *